Perioada postpartum din viziunea kinetoterapeutului

Ce ar trebui să fie prioritar pentru o mamă imediat după naștere?

         Nou-născutul, poate somnul, viața personală, reîntoarcerea în cercurile sociale, informarea, grija la ceea ce mănâncă şi la felul în care corpul ei trece prin nenumăratele modificări sau toate acestea la un loc?!

         Să fii mamă nu e uşor şi auzim des cum că acesta e de fapt un job real fără concedii şi prea multe zile de odihnă. Şi dacă ne gândim bine chiar asta presupune. Totuşi cum ar fi posibil să aibă grijă de tot fără să neglijeze niciun aspect? Probabil pentru fiecare dintre noi există câte un alt răspuns fezabil, dar de aici sigur putem afla cum se întâmplă gestionarea multitudinii de modificări fizice, musculare şi articulare.

         Probabil că fiecare dintre noi am introdus măcar o dată în rubrica de căutare „la cât timp după naştere pot începe sportul?” şi cel mai probabil a fost dificil să găsim două răspunsuri asemănătoare care să confirme adevărul. Şi fără să ne sperie, cu atât mai mult. În realitate nici măcar nu contează atât de mult dacă activitatea fizică începe la 6 săptămâni sau la 3 luni de la naştere. Ce e important pe de altă parte este felul în care ne raportăm cerinţelor şi semnalelor pe care corpul ni le transmite zilnic. Însă, înainte să exemplific câteva astfel de semnale un amănunt e cert – activitatea fizică este indicat să fie reluată la 6 săptămâni de la naştere, aceasta fiind perioada de încheiere a ceea ce numim lăuzie. 

 Revenind la ceea ce corpul ne poate spune şi cum trebuie să reacţionăm la ceea ce simţim fiecare dintre noi e absolut necesar să ţinem cont de câteva aspecte:

  • Fiecare mamă are o experienţă proprie raportată atât sarcinii, cât şi naşterii, indiferent de felul în care alege sau este necesar să o facă
  • Întotdeauna va exista un prag al durerii care nu, nu este comparabil şi face parte din normal ca fiecare persoană să simtă şi să expună diferit o anume senzaţie
  • Stilul de viaţă. Iar aici nu se include doar prezenţa sau absenţa activităţii fizice pe termen lung, ci şi echilibrul alimentar, odihna, expunerea la stres, antecedentele şi bagajul genetic al fiecăruia dintre noi vor face ca reechilibrarea întregului organism să fie diferită. 

         Spitalul e un mediu care te poate învăţa multe, iar unul dintre cele mai importante aspecte pe care eu l-am înţeles este că oamenii au propriile lor curiozităţi şi nevoi. Ce legătură are asta cu ce povesteam aici? Aşa am ajuns de fapt să îmi construiesc ceea ce mamele au nevoie să audă în primele zile postpartum. Şi nu pentru că le-ar plăcea neapărat ceea ce le încurajez să facă, dar realizează că totul devine mai uşor după ce aplică informaţia oferită. Şi până la urmă ce e mai liniştitor decât să auzi că îţi poţi ridica nou-născutul la piept sau că e perfect normal să te odihneşti pe o parte chiar dacă naşterea a fost prin operaţie cezariană?! Însă lista de încurajări nu se opreşte aici aşa că las mai jos o serie de „ce bine că pot face şi asta” la fel cum le transmit şi proaspetelor mămici cu care am ocazia să interacţionez.

       Dar nu înainte de a menţiona că toate aceste indicaţii se aplică în mod general, existând excepţii în funcţie de experienţa şi prezenţa sau absenţa complicaţiilor  avute. Aşadar..

  • Indiferent de cum ai născut nu întârzia să stai pe oricare parte a corpului. Chiar dacă va părea imposibil la început acordă-ţi mai multe şanse să ajungi acolo. Da, ştiu că burtica îţi dă senzaţie că nimic nu e la locul lui şi orice mişcare greşită sau bruscă poate complica o situaţie aparent calmă, încearcă! Totul este în siguranţă, iar faptul că încerci să te întorci pe partea dreaptă sau stângă îţi va face odihna muuult mai bună.
  • Ridică-te la marginea patului. Te poţi ridica, încă, la fel ca în sarcină, însă nu spune nu oricărei alte forme dacă simţi că disconfortul ar putea fi ameliorat.
  • Plimbă-te măcar 15 minute din prima zi şi progresează de la o săptămână la alta. Da, ai citit bine şi mă bucur dacă ai avut un zâmbet ironic pentru că sunt de acord cu tine, e foarte puţin. Eşti mamă până la urmă. Cu toate astea e recomandarea minimă pentru ca toate mamele, indiferent de nivelul de activitate pe care îl au să fie încurajate la mişcare. 
  • Apleacă-te după obiecte. Chiar dacă pare imposibil în prima sau a doua zi. Cu cât amâni mai mult cu atât durerea, frica şi semnele de întrebare se vor instala mai mult. Te poţi sprijini de orice obiect din jur, aplecându-te ca într-o genuflexiune sau ajutându-te de spate. 
  • Ridică greutăţi, iar pentru început bebe este perfect. Mai departe de el raportează-te la ultimele 3 luni de sarcină. Aminteşte-ţi de cea mai mare greutate ridicată atunci în mod repetat, iar în primele 6 săptămâni redu-o la 50%-70%. 

Ce facem dacă îndeplinim toate cele de mai sus?

         Putem trece la nivelul următor. Ce presupune el? Uşoare exerciţii sub formă de respiraţie pentru început. Uite şi un exemplu:

  • Stai pe spate cu genunchii îndoiţi şi mâinile aşezate pe burtică. Inspiră adânc pe nas imaginându-ţi că abdomenul tău se umflă asemeni unui balon. După asta expiră controlat şi prelungit pe gură simţind că mâinile coboară odată cu abdomenul. Enjoy!

         Şi acum că ştim ce avem de făcut în prima perioadă postpartum întrebarea e când putem face mai mult şi cum? Primele 6 săptămâni sunt despre autorefacere. Acest proces presupune eforturile organismului de a restabili un echilibru de unul singur. Desigur că fâcând tot ceea ce am povestit nu îl va încurca, chiar dimpotrivă. Însă momentul în care noi începem să ghidăm corpul în mod real este abia după prima lună jumătate. Şi de aici porneşte adevărata aventură numită recuperare. Vom povesti mai multe pe parcurs, dar până atunci nu uita de 3 vizite importante după trecerea celor 6 saptămâni:

  • Ginecologul
  • Kinetoterapeutul
  • Urologul

Distribuie acest articol:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *